Crysis2 wallpaper-3

Image by ShedBOy^ via Flickr

Cu totii ne-am intrebat, la un punct in viata noastra de gameri, pana unde si cat de repede poate sa evolueze grafica unui joc cat mai aproape de realism.
Crysis este unul din acele titluri care ne confirma asteptarile, iar Crysis 2 nu poate fi decat o evolutie, luand in calcul diferenta de ani intre cele doua tiluri (Crysis – 2007, Crysis 2 – 2011).

Daca primul Crysis a fost un titlu exclusiv PC, care a reusit sa demonstreze capacitatile in continua crestere a placilor grafice, Crysis 2 este un titlu multi-platform pentru care, fie ca ne place, fie ca nu, trebuie laudat ca un efort substantial din partea celor de la Crytek in ceea ce priveste portabilitatea pe console a unui engine atat de gurmand pe partea hardware.
In urma acestor considerente titlul trebuie tratat intr-un mod cat mai obiectiv, pentru a evita comparatii care nu-si au rostul, sau discutii de genul ”pe PC se vede mai frumos decat pe console”.

Crysis 2 – XBOX 360

In primul rand trebuie sa subliniez faptul ca tot acest review este bazat pe titlul destinat consolelor, si mai precis consolei Xbox360 (am ales aceasta consola deoarece grafica este putin mai clara decat pe PS3, iar controller-ul este mai potrivit tilurilor de genul FPS).
Acest lucru nu inseamna ca am eliminat consola celor de la Sony din ecuatie, doar ca la momentul acestui review am ales Xbox pur pentru considerentele mai sus enumerate.

In Crysis am jucat pe rand in pielea personajului “Nomad”, iar mai apoi in pielea lui “Psycho” (Crysis Warhead), acum suntem pusi in spatele ochilor unui Marine pe nume de cod “Alcatraz”.
Fiind pusi din nou in postura de a folosi celebrul Nanosuit, care pare un costum rupt de realitate, prea puternic pentru ca orice alta creatura sa-i poata faca fata, trebuie sa distrugem absolut tot ce ne iese in cale, fara nici un pic de scrupule.

Pe parcursul jocului ti se ofera posibilitatea sa folosesti o varietate vasta de arme (de la eternul pistol, pana la arme sniper) inclusiv abilitatea de a “demonta” si folosi mitraliere statice, cu o putere de foc ceva mai mare decat cele standard.

Abilitatie care ti le confera costumul sunt din cele mai variante, dar nimic nou comparativ cu primul Crysis, accentul fiind pus in mod special pe “cloak” pentru sectiunile de joc care necesita stealth, “armour” pentru cele bazate pe carnagiu, sau “speed” pentru acele momente cand fuga este mai mult sanatoasa decat rusinoasa. “Maximum Strenght” este activ intotdeauna si nu poate fi dezactivat in nici un mod, fiind prezent doar prin abilitatea de a sari foarte mult, sau de a prinde inamicii de gat. Aici avem din nou vocea masculina in mod default, fara posibilitatea de a o schimba cu cea feminina si mai suava din prima parte a jocului, dar care totusi ofera jocului un sentiment de integritate si brutalitate aparte.

Jocul te forteaza de multe ori sa folosesti costumul, care, asa cum este si lesne de inteles, se afla in centrul actiunii si povestii de la cap la coada.

Crysis 2 – Gameplay

In ceea ce priveste partea de gameplay, trebuie sa recunosc ca, mie personal, mi-a placut foarte mult libertatea de a alege mai multe feluri prin care sa poti trece de anumite scene (mai mult sau mai putin grele) ale jocului. Pentru acest lucru, costumul este dotat cu un soi de binoclu (visor) care iti indica vizual posibilitati de avansare, totul depinzand de fiecare player ce tip de metoda doreste sa aplice. Chiar daca la inceput toti avem tendinta de a ataca orbeste si de a ne face remarcati rapid in joc, mai tarziu realizam ca nu aruncatul capului inainte rezolva problema, ci trebuie si un pic de tactica si stealth, altfel ajungem rapid de tot in ecranul de “Retry” al jocului, ceea ce devine frustrant in timp.

Cele cateva sectiuni in care trebuie sa controlezi diverse masinarii, cum ar fi hum-vee-uri, sau tancuri, sunt un bonus pentru care rasuflam usurati si care sunt binevenite in toiul unor batalii mai grele.

A.I-ul este suficient de destept, reusind sa te suprinda de multe ori, folosindu-se de mediul inconjurator pentru a se apara, sau chemand ajutoare in cele mai grele situatii.

Sunt si o gramada de probleme pe care le-am intalnit pe parcursul jocului, cum ar fi soldati care se invart in loc, care se blocheaza in diverse elemente din decor (in special butoaie), sau care nu te observa nici cand esti la cativa pasi de ei. In cazul nivelelor in care trebuie sa te lupti cu alienii, am constat ca se manifesta mai putin problemele de AI. Totusi si in cazul acesta exista situatii in care inamicii raman blocati si asteapta sa fie omorati.

Grafica este superba si se ridica la nivelul asteptarilor, chiar daca vorbim despre versiunea pentru console. Nu de putine ori m-am trezit gura-casca, pentru cateva minute, in fata variatelor peisaje ale jocului, pentru care se vede ca s-a depus foarte multa munca si care se ridica la cele mai inalte standarde in materie.

Armele sunt incredibil realizate, in absolut toate ipostazele. Umbrele, lumina, mediul inconjurator, toate se reflecta din structura metalica a armelor si te imbie sa le studiezi un pic mai de-aproape, cu fiecare ocazie disponibila.

Apa mi s-a parut una dintre cele mai bine realizate dintre toate jocurile pe care le-am jucat, singura comparabila, poate, fiind cea din Half-Life 2. Felul in care se reflecta mediul inconjurator, sau lumina, este numai de laudat si adauga un plus de savoare jocului in anumite momente.

Exista si cateva compromisuri, pentru ca totusi vorbim de un hardware limitat cand discutam despre console, cum ar fi copacii, personajele si diverse elemente din decor care sunt low-res, dar per ansamblu nu deranjeaza suficient de mult.

Poveste este o simpla continuare a primului Crysis, dar care pare putin trasa de par si exagerata. Dealtfel, nici nu prea are importanta, pentru ca nici prima parte nu a stralucit pe partea de story, dar a oferit un mix foarte bun din toate, reusiind sa creeze o multime de fani in toata lumea.

Chiar daca la inceput poate parea putin frustrant, nu va pierdeti incredea in joc si mai ales in “Nanosuit”, pentru ca, in timp, veti deprinde si controlul si tehnica necesara pentru a castiga toate bataliile.

Concluzii

Consider ca jocul nu este nici pe departe cel mai bun FPS al anului, dar cu siguranta va fi unul dintre titlurile care au si vor marca anul 2011, alaturi de alte cateva titluri care ii vor face concurenta.

Pana la urma, intr-o lume supra-saturata de jocuri first person, sunt micile idei ca un costum original si inteligent gandit, un gameplay coerent si fluid, iar daca mai aruncam in mix si un engine consacrat… avem clar o reteta de succes, pentru orice platforma.