Am participat recent la o conferință despre web. Evoluție, tehnologii, prezent și viitor. Printre multiplii invitați, a participat și cineva de la Microsoft România (spre rușinea mea, nu i-am reținut numele). Această persoană însă a zis un lucru care, câteva zile mai târziu, mi-a dat de gândit. A “recunoscut” că începând cu IE 6 (probabil, nu a specifica clar versiunea) Microsoft a ales un drum greșit și a continuat să meargă pe el până nu demult, iar acum se încearcă re-aducerea pe drumul cel bun. Așa că mi-am pus întrebarea: “Oare e atât de ușor?”. E așa ușor să greșești (și nu de puține ori) și pe urmă să revii în top?

Am luat cazul Zune. Pentru cei ce nu știu Zune HD este player-ul multimedia de la Microsoft.

Ați crede că atunci când o companie vine mai târziu pe piață, și când mai pui că este vorba și de un gigant, ar face lucrurile foarte bine? De ce? Pentru că a avut șansa de a se uita în trecut și de a învăța – cum a mers Apple, ce decizii a luat, unde a greșit Sony șamd. Și părerea mea este că atunci când vii pe un drum deja bătătorit, ai șanse mari, dacă depui mult efort, să creezi un produs mai bun. Ai șansa de a vedea defectele produsului existent și de a le remedia sau a găsi soluțiile potrivite pentru a mulțumi consumatorul.

Cel puțin în cazul Zune, lucrurile nu au stat chiar așa. Primul model a apărut în Noiembrie 2006. Cântărea aproape 160 grame, avea o capacitate de 30GB și venea cu o durată de viață a acumulatorului de 12 ore pentru muzică. Se numea, neinspirat, Zune 30. În 2007 s-au lansat două noi modele – Zune 80 și Zune 4 – iar în 2008 Zune 120 și Zune 16. Nu mai intru în detalii tehnice. Atrag atenția doar că nu au avut succes deloc.

În acest moment, înainte de lansarea lui Zune HD din 2009, Microsoft a lansat deja 3 modele diferite care nu au reușit să impresioneze pe nimeni. Cel puțin pe nimeni din SUA pentru că Microsoft a decis să nu comercializeze produsul în afara granițelor. De abia în 2008 au decis să le ofere și Canadienilor produsul. Pentru mine este greu să înteleg de ce ai vrea să îți vinzi un produs numai pe un singur teritoriu, fie el SUA, când sunt sigur că dispuneau de logistica necesară pentru a-l face disponibil și pentru restul lumii. Bun, deci avem un produs ajuns la a 3-a generație care nu a făcut nimic din ce trebuia să facă.

În septembrie 2009, Microsoft a lansat Zune HD. Venind cu 16 sau 32GB, modele vin cu un minunat ecran OLED, cântăresc doar 78g iar acumulatorul oferă 33 ore pentru muzică. Un progres evident nu numai pe hârtie. Însă acesta a venit prea târziu. Deja faima/amprenta pe Zune a fost pusă. Se poate spune că vorba “Prima impresie contează” a intrat in vigoare și aici.

Au fost destui cei care l-au luat și l-au testat, oameni ca noi, care chiar au rămas impresionați de model. Însă tocmai prin prisma eșecurilor din trecut, concomitent cu succesul înregistrat de gama de iPod-uri, acesta nu s-a ridicat niciodată mai sus de rangul de “alternativă la iPod”. Și știți de ce nu e niciodată bine pentru un produs să fie considerat o alternativă la altceva? Pentru că în mintea omului, înseamnă, concret, că iPod-ul este cel mai bun și că doar în cazul în care pur și simplu nu ți-a plăcut cum arăta, cum funcționa sau ai fost nemulțumit de preț ai luat în considerare și alt produs – adică alternativa.

Purtând această etichetă, lui Microsoft (și oricui de altfel) îi este foarte greu să concureze. De altfel, pe această piață orice altă companie care scoate un produs care cel puțin la prima vedere este extraordinar, nu este văzut decât așa: “Is this the iPod killer?”

Dar hai să trecem la alt subiect. Unora li se poate părea ciudată comparația dintre un produs soft și unul hard, astfel încât voi vorbi un pic și despre Windows și greselile făcute în edițiile recente.

Pornim de la Windows XP, care deși nici el nu a fost foarte bun la început, cu timpul și cu service pack-urile apărute a ajuns să domine piața autoritat. După asta, Microsoft a venit cu binecunoscutul Vista care, în mare, a fost considerat un eșec. În primul rând din punctul de vedere al vânzărilor (că doar de acest aspect este interesat o companie). Foarte mulți utilizatori s-au plâns de cerințele de sistem foarte ridicate. Și pe bună dreptate – singurii care nu aveau probleme erau cei care iși achiziționaseră recent un sistem cel puțin decent (minim 2GB ram, procesorr dual core de peste 2GHz, placa video dx9 cu minim 256mb etc).  În plus, și de aici marea problemă, noutățile aduse, așa zisele inovații lipseau cu desăvârșire. Era greu să-i justifici unui om că după vreo 5 ani am scos acest sistem de operare care merge greu și nu aduce mai nimic nou și util (nu vreau să intru în detalii precum au adus directx10 dar adoptarea tehnologiei nici în ziua de azi nu e completă).

Acum, după lansarea primului Service Pack pentru Vista ne aflăm într-o situație asemănătoare, unde Microsoft a luat-o iar pe o cale greșită la fel cum a făcut cu Internet Explorer. Dar, tot în acest caz, el deține două avantaje care au împiedicat scăderea cotei de piață la un nivel asemănător browser-ului. Și anume:
Mulți dintre cei dezamăgiți de Vista au trecut înapoi la XP. Deci s-a trecut de la un produs MS la alt produs MS. Câștigul este evident al lui MS. Spre comparație, cei dezamăgiți de IE7 de exemplu, nu au trecut la IE6 ci au ales Firefox sau Opera. Al doilea aspect ar fi legat de ceilalți jucători de pe piață și trendurile impuse: atît Firefox și Opera cât și Chrome au marșat pe ideea adoptării HTML versiunea 5, pe ideea îmbunătățirii performantelor rulării scripturilor de java (trend impus de Chrome pentru că Google avea nevoie pentru produsele web oferite de aceștia) etc. Cu alte cuvinte, au mers pe ideea adoptării unor standarde pe care Microsoft, o bună parte din timp, fie le-a ignorat, fie a incercat să creeze altele. Și, din nou, acest lucru nu s-a aplicat și în cazul sistemelor de operare.

Restul este istorie. În loc să dezvolte service pack 2 pentru Vista, au ales calea rebranduirii (Vista având deja un renume prost), au scos Windows 7, un sistem de operare care, de fapt, așa trebuia să fie încă de la inceputul lansării lui Vista. Ce a pierdut Microsoft sau mai exact, cine a avut de câștigat? În primul rând Apple, care a înregistrat creșteri spectaculoase la produsele lor desktop (dar nu numai eșecul MS a fost cauza aici) și Linux care a mai câștigat susținători și utilizatori. La nivel mondial îmi este foarte greu să fac orice fel de estimare dar, în orice caz, “damage” a fost făcut.