Noile procesoare i7 și i5 introduc mai multe tehnologii care schimbă modul de supratactare al procesorului, așa cum știam până acum, introducând mai multe variabile. Astfel că începătorii pot întâmpina mai multe probleme ca până acum.

Cea mai mare modificare este legată de FSB. Cei obișnuiți cu schimbarea FSB-ului pentru a mări frecvența vor avea o surpriză. Pe noile plăci de bază acest lucru se face prin BCLK. Astfel, vom avea: F= BCLK x M unde F= frecvența procesorului iar M este multiplicatorul numit ‘CPU Ratio Setting’. Pe lângă modificarea BLCK-ului, utilizatorul mai are încă alte 3 frecvențe de modificat: UCLK (frecvența pentru ‘Northbridge’), frecvența memoriei DDR3 și frecvența QPI, care este folosit pentru a comunica intre chipset și procesor. Pentru o idee de ansamblu:

Legaturile dintre multiplicatori si frecvente

Legaturile dintre multiplicatori si frecvente

Practic, pentru a duce i7 920 de la cei 2.66GHz stock, la 3.5GHz este suficient să mărim BCLK-ul de la 133 (atat e standard) la 175 având ‘CPU Ratio Setting’ setat la 20. Avem astfel o creștere de ~32% a frecvenței fără prea mari bătăi de cap. Un alt aspect de luat în calcul este legat de frecvența memoriilor. În cazul meu, după primele încercări memoriile erau la doar 1067MHz. După multe setări și încercări am ajuns la o limită: procesorul la 3.5GHz iar ramul la 1400 MHz.

Avantajul legat de această metodă este faptul că păstrând valoarea voltajului pentru procesor la 1.2V (adică minimul) reducem la maxim șansele unei supraîncălziri a procesorului inainte de atingerea frecvenței maxime. (Nota: e posibil ca pe alte plăci de bază nici această valoarea să nu fie stabilă).

În momentul în care BCLK-ul nu mai poate fi mărit, sistemul devenind instabil, trebuie să mărim voltajul procesorului ( o valoarea în jur de 1.35 – 1.4 ar fi maximul pentru o răcire cu aer cu un cooler foarte performant). O dată cu modificarea BLCK-ului absolut toate cele 4 frecvențe sunt modificate, depinzând direct de el. Tot ce ne rămâne de făcut este stabilirea celorlalți multiplicatori și setarea voltajelor specifice, respectiv pentru procesor, QPI, memorii și PLL (important și în supratactarea procesoarelor pe socketul LGA775).

Atenție! In cazul unor setări nu foarte corecte, este posibil ca placa de bază să treacă testele inițiale însă Windows-ul să nu se mai încarce. De obicei problema vine din setările memoriilor. Dacă acest lucru se întâmplă reveniți la setările care știți sigur că funcționează sau, mai bine, la setările standard (default). În acel moment, Windows-ul afișează un mesaj dupa care puteți să a) intrați in ‘Startup Repair’ sau b) să porniți Windows-ul normal. De cele mai multe ori varianta b) nu merge. Selectând varianta a) aceasta scaneaza calculatorul pentru probleme și, foarte probabil va face un restore. Asta înseamnă că, dacă începeți să faceți overclocking la calculatorul dumneavoastră cel mai bine ar fi să aveți făcut un backup, un restore point recent sau o partiție de teste cu un Windows pus special pentru acest lucru. Oricare din cele 3 metode vă asigură că la final nu pierdeți nici o setare sau nici un program.

După acest punct, avem nevoie de trei lucruri:

– un cooler mai bun decât cel standard de la Intel [precum Noctua NH-U12P, Cooler Master V12]

– o carcasă bună.

– multă răbdare.

Personal, testele le-am făcut pe cooler-ul de la Intel iar temperaturile nu arătau foarte bine, în special datorită carcasei care nu are un flux de aer deloc optimizat (mai bine spus nu îl are deloc). Mai exact, având 3.5GHz, la relanti procesorul avea în jur de 50 grade Celsius. Folosit la maxim atinge lejer 90 grade Celsius ajungând chiar și pe la 98. Imediat ce am deschis carcasa și am lăsat să intre mai mult aer temperaturile nucleelor au scăzut pe la aproximativ 90 grade. Cu un cooler aceste probleme nu apăreau deloc.

Iar acum să trecem la avantajele supratactării.

Ipoteză:

– Procesor: Intel Core i7 920 @ 2.66 GHz, cooler stock

– MB: Asus Rampage II Extreme

– RAM: Corsair 3X2GB DDR3 1600MHz CL9

– Sursă: Corsair HX620

– OS: Windows 7 x64 Professional

– Am instalat Windows-ul pe o partiție de 100GB, toate drivere noi plus programele: Firefox, Chrome, iTunes, Winrar, Steam, Daemon Tools, Microsoft Office, Skype, VLC + Java și Flash. După aceea programele pentru monitorizare, validare și testare: CPU-Z v 1.52.2, BlackBox x64 v.1.1,Prime95,  Cinebench R10 x64, Windows Media Encoder x64. De asemenea, Windows-ul a fost setat pe ‘High Performance’ în ‘Power Options’.

Am rulat toate testele în 4 configurații diferite:

1) Totul stock, adică așa cum rulează pe orice alt calculator

2) Totul stock, insă dezactivat din BIOS opțiunea Intel Turbo

3) Procesorul la 3.0 GHz iar memoriile la 1800 MHz

4) Procesorul la 3.5 GHz iar memoriile la 1600 MHz.

Am vrut să pun în evidență mai multe lucruri: în primul rand diferențele dintre 3) și 4) evidențiază care componentă merită mai multă atenție și în urma căreia se obțin rezultate mai bune. Doi la mână, diferentele dintre 1) și 2) pun în evidență avantajele tehnologiei Turbo implementată de Intel și nu în ultimul rând, diferențele dintre setările pe care le are orice sistem și cel supratactat, 1) respectiv 4). Cu alte cuvinte diferențele dintre aceastea două arată dacă exista avantaje în a forța procesorul.

Mai trebuie precizat un aspect. În configurația 1) datorită Intel Turbo și setarea Windows-ului pe ‘High Performance’, procesorul avea de fapt o frecvență de 2.9 GHz

Să înceapă testele:

I.  Windows Media Encoder X64 V10

Am selectat același fișier video (nemodificat, needitat și necompresat) și l-am compresat folosind cele mai mari setări și activând opțiunea ‘Deinterlace’. Cifrele reprezintă timpul necesar encodării acelui fișier. Cu cât mai mic cu atât mai bine.

Timpii de encodare in WMEncoder

Timpii de encodare in WMEncoder

II. WinRar

Trei foldere conținând mai multe tipuri de fișiere: audio, text, executabile, grafic totalizand aproximativ 600MB. Arhivate folosind cea mai buna metodă de compresie. Cifrele reprezinta timpul necesar arhivării. Cu cât mai mic cu atât mai bine.

Timpii de arhivare

Timpii de arhivare

III. Cinebench R10 Single

Un soft gratuit care testează procesorul prin randarea unei imagini mari. Single se refera la faptul că folosește un singur nucleu (în cazul in care procesorul are mai multe). Cifrele reprezintă punctajul obținut. Cu cât punctajul e mai mare cu atât mai bine.

Scor in Cinebench in 'Single'

Scor in Cinebench in 'Single'

IV. Cinebench R10 Multi

Același soft care folosește acum toate nucleele. Cifrele reprezintă punctajul obținut. Cu cât punctajul e mai mare cu atât mai bine.

Scorul in Cinebench in 'Multi'

Scorul in Cinebench in 'Multi'

Concluzii:

Putem spune ca diferentele dintre i7 920 stock si i7 920@3.5GHz sunt sesizabile in special, asa cum e normal, pe partea aplicatiilor care utilizeaza mult procesorul precum encodari video sau modificari masive pe imagini foarte mari in Photoshop ca sa dau doua exemple. In folosirea sistemului de zi cu zi aceste diferente nu vor fi prea vizibile. Despre partea de jocuri imbunatatirile sunt de ordinul a 2-5 fps-uri. Cu mici exceptii se vad schimbari mai mari deoarece placa video are o importanta mult mai mare.

Despre Intel Turbo putem spune ca este binevenita orice crestere de performanta fara nici o interventie din partea utilizatorului.

Unele persoane declară că supratactarea componentelor duce la scăderea duratei de viață a componentelor. Ca să lămuresc situația, acest lucru este adevărat numai în cazul operațiunilor extreme, când se depășesc chiar și voltajele maxime recomandate de producători (Intel sau AMD). În cazul unei operațiuni relativ normale impactul, dacă există, este neglijabil. De fapt, pornirea și inchiderea computerului prea des are efecte negative mai mari decât supratactarea.

Acum să vorbim și despre dezavantajele acestor operațiuni:

În primul rând, cel mai mare dezavantaj este legat de zgomot. Dacă păstrăm setările standard putem avea o viață liniștită, la propriu. Mai exact, când nu utilizăm procesorul la maxim, cooler-ul poate avea ~1100 rpm ceea ce este suficient de încet pentru a asigura o temperatură bună dar și un nivel de zgomot foarte bun. Altfel, în cazul unei supratactări cooler-ul trebuie menținut permanent aproape de capacitate maxima ~2900 rpm. Iar acest lucru se aude. Dacă vrem să înlăturăm aceasta problemă trebuie să facem investiții: cooler, pastă și carcasă.

Și ne aflăm într-o situație ingrată. Dacă adunăm investițiile pe care le-am face pentru a reduce zgomotul, am putea la fel de bine să-i fi investit într-un procesor mai bun care ar fi avut cel puțin aceleași performanțe cu cel overclockat de noi.

Așa deci, când e bine să facem aceste operațiuni? Eu mă gândesc la trei cazuri favorabile:

– când avem un procesor care dă semne că nu mai face față la aplicațiile de zi cu zi și nu vrem să facem o investiție imediată;

– când procesorul echivalent cu cel supratactat este foarte scump: de exemplu i7 920 are la ora actuală un preț de aproximativ 1100 RON. Supractând-ul la 3.5 GHz am obținut lejer o performanță mai bună decat i7 950 tactat la 3.06GHz care are un preț dublu!

– din pasiune

În final nu pot decât să vă atrag atenția că supratactarea duce la anularea garanției și că există totuși destule ‘șanșe’ de a arde/strica cel puțin una din componetele calculatorului. Așa că multă grijă!